Am încercat mai multe reţete de pâine, dar aceasta îmi place tare mult. E uşor de făcut şi nici nu frămânţi "până asudă grinda".
Am respectat întocmai cantităţile şi timpii de dospire, din reţeta de pe blogul "Savori urbane".
De data aceasta am pus făina în bol, sarea de mare(cântărită,exact 20 de grame), am amestecat făina cu sarea, apoi am pus zahărul, drojdia uscată, apa călduţă şi uleiul şi am amestecat cu lingura de lemn aproximativ un minut. (De obicei pun prima dată apa călduţă..., dar azi le-am ameţit. :)) )
Cam aşa a arătat după ce am amestecat 1 minut. Am pus bolul cu totul într-o pungă de nylon, am legat-o şi am lăsat o oră pe masa din bucătărie. Era cald, aveam mâncare în cuptor.
Aşa a arătat după o oră fără să fi frământat. Beşicuţe, beşicuţe...
Am amestecat cu lingura de lemn aproximativ 40-60 de secunde (mai era puţină făină pe fudul bolului şi am încorporat-o să nu risipim).
Am legat punga din nou şi am lăsat la dospit alte 30 de minute.
Am răsturnat aluatul pe planşeta înfăinată, am aplatizat aluatul şi l-am împachetat ca-n imagine.L-am rulat şi l-am lăsat la dospit 10 minute cu un şervet peste.
Din nou am aplatizat aluatul, l-am împăturit ca mai sus, apoi l-am rulat mai strâns, i-am dat forma de pâine şi l-am crestat cu un cater (folosesc mult la prăjituri, foi, cremeş etc.) Am presărat făină, am pus un şervet peste şi l-am lăsat la dospit 1 oră.
Eu am cuptor pe gaz şi l-am încălzit bine, bine cu tot cu cratiţă. L-am pus pe treapta a doua ceea ce înseamnă 220-240 de grade la aragazul Beko. Cu mişcare rapidă am scos cratiţa am îndepărtat capacul, am aruncat pâinea în ea, am pus capacul la loc şi rapid cu ea în cuptor. Când am scos cratiţa am mărit flacăra ca să nu scadă temperatura. Am lăsat aşa încă vreo 2-3 minute şi am redus-o la treapta a doua (220-240 de grade). După 20 de minute am redus temperatura la 200-210 grade (am micşorat puţin, ştiu cam unde e temperatura respectivă la aragazul meu). După alte 10 minute am îndepărtat capacul şi am lăsat-o la aceeaşi temperatură încă 15 minute. Am scos pâinea, am întors-o pe un grătar, am verificat-o (am ciocănit coaja de jos, suna a gol, semn că e coaptă). Am pus-o pe un grătar, am acoperit-o cu un şervet peste şi am lăsat-o să se răcească la temperatura din casă.
Folosesc o cratiţă mai veche de 6 l. Să ştiţi că se arde craţita. Dar, având-o de "100 de ani" am ales să o folosesc pentru făcut pâine.
Abia aşteptam să se răcească ca să o savurăm.
Aşa a arătat la prima încercare.
A fost şi mai frumoasă.