Harry Potter cake

 Diana mea a împlinit 14 ani. 

Din vacanţa de vară îi place Harry Potter, aşa că a fost simplu să ştiu cum să-i fac tortul. Ştiu că i-au plăcut Viperinii şi i-am făcut un volum special,"Slytherin".

Ca un copil cuminte, a cerut doar un tort cu un H şi un P, iar eu am făcut ce a cerut. :)

Fericită

La mulţi ani, copil frumos şi bun!

Tort cu cremă de mascarpone

Am tot fost întrebată de crema de mascarpone, aşa că m-am hotărât s-o scriu pe blog. Nu am luat-o de undeva, ci pur şi simplu, am pornit de la o cremă de ouă pe care a scris-o odată o doamnă pe lucrudemana.com

Blat: 5 ouă mari sau 6 mai mici, 5 linguri pline de făină, 2 linguri cu vârf de cacao neagră (cea mai bună e cea de la Dr. Oetker şi am testat multe tipuri găsite la noi în comerţ), 1/2 linguriţă praf de copt, 50 ml ulei, 6 linguri zahăr, un vârf de cuţit sare.

Mod de preparare:  

În primul rând cern făina, cacaua şi praful de copt şi le amestec.

Separ ouăle care au stat câteva ore la temperatura camerei sau altă dată le-am ţinut vreo 10 minute în apă caldă (cam 60 de grade are apa în centrala mea, dar am pus şi puţină apă rece, să fi fost vreo 40 de grade).  Albuşurile şi praful de sare (câteodată uit să pun şi nu se întâmplă nimic), le bat spumă tare şi adaug apoi treptat zahărul şi le bat cu mixerul până obţin o spumă tare şi lucioasă şi nu se mai simte zahărul. Gălbenuşurile cu uleiul şi o lingură de spumă de albuşuri le mixez bine. Le adaug la spuma de albuşuri şi mixez uşor, la viteză mică să omogenizez compoziţia. 

Multe doamne spun că trebuie folosită o spatulă sau lingură cu care să amesteci uşor de jos în sus că altfel nu mai ai un blat aerat, dar eu vă spun că nu e aşa. Blaturile mele chiar sunt pufoase şi aerate. Peste compoziţia de albuşuri cern încă o dată făina cu cacaua şi praful de copt (probabil acesta este secretul unui blat aerat) şi din acest moment amestec uşor, de jos în sus cu o lingură de lemn mai plată. 

Compoziţia o torn în tavă rotundă, detaşabilă, pe margini unsă cu ulei şi pe fund pun un cerc de hârtie de copt. Coc blatul în cuptorul preîncălzit cam 25 de minute, la vreo 180 de grade (între treapta 1 şi 2). Primele 5 minute ţin cuptorul pe treapta 2 care la al meu aragaz înseamnă aproximativ 220 de grade. Las aşa  ca să-l fac să crească frumos. Faceţi testul cu scobitoarea pentru a vă asigura că este copt.

Când scot blatul din formă, îl ţin invers pe hârtie pusă pe grătarul special pentru răcit torturi. Eu fac blatul cu o zi înaine sau cel puţin cu vreo 5-6 ore. 

Crema de mascarpone

Multor persoane le place Tiramisu sau Diplomatul. Şi nouă ne place grozav, dar mereu am fugit de ouăle crude din deserturi şi atunci am căutat să fac o cremă de ouă fiartă. Aeastă cremă o folosesc şi la Tiramisu şi ca bază la Diplomat.

Fac la Amandină o super cremă de ciocolată, după spusele color care au mâncat prăjituri sau torturi cu această cremă. Aşa că am plecat de la acea reţetă, am testat-o, am modificat-o până papilele gustative au fost mulţumite. :) 

Ingrediente: 4ouă mari sau 5 mai mici, 150-170 g zahăr,  esenţă de vanilie (când nu am păstaie), 1 plic gelatină, 1 cutie de mascarpone, 250-300 ml frişcă.

Mod de preparare: Ouăle le ţin în apă fierbinte 15 minute. Pun apă direct din centrală (60 grade). Veţi crede că se întâmplă ceva cu ouăle. Nici gând, nu se albeşte albuşul sau altceva, doar veţi obţine un volum mare, şi o cremă bună. Am experimentat şi cu ouă luate din frigider, dar volumul a fost mult mai mic şi după fierbere crema se lasă rapid. 

După cele 15 minute, pun ouăle într-un vas metalic, adaug zahărul şi mixez compoziţia aproximativ 10 minute. Între timp pun apă la fiert pentru  bain-marie,  aşez craţiţa cu crema de ouă peste şi o fierb aproximativ 15 minute, amestecând cu o lingură de lemn de jos în sus, destul de des şi mai adaug apă fierbinte în  bain-marie dacă scade prea mult apa. Când iau între degete puţină cremă şi se întinde, înseamnă că este gata. 

Cam aşa arată crema de ouă. Am făcut fotografii când am pregătit Piersici.

Această cremă de ouă am folosit-o ca bază la multe alte prăjituri sau torturi.

Las crema la răcit, până e complet rece. Pun gelatina la hidratat cu 4-5 linguri de apă rece.

La acest tort am mai folosit jumătăţi de piersici din compot, biscuiţi Oreo, câteva pişcoturi ce mi-au rămas de la ultimele torturi ce le-am pregărit şi 15 g de gelatină.

După ce s-a răcit crema de ouă, am bătut bine frişca (de data asta a fost Meggle), 300 ml, am pus mascarpone şi esenţa de vanilie  peste crema de ouă  şi am mixat bine să se omogenizeze, am adăugat gelatina hidratată şi înmuiată într-un vas cu apă fierbinte şi am turnat peste frişcă. Am împărţit compoziţia în două părţi aproximativ egale. Într-o parte am adăugat piersici tăiate cubuleţe, iar în cealaltă parte am rupt biscuiţi Oreo cu tot cu cremă.

Altă data am folosit  frişca cu 30% grasime, dar aici, dacă  nu eşti atent la "punctul zero", ai făcut-o praf , se brânzeşte. Am învăţat un alt secret referitor la frişca cu 30% grăsime şi funcţionează. Să pui paletele de mixer şi vasul în care o pregăteşti în congelator pentru 5-10 minute, iar frişca în frigider. 

Asamblare

Am o cratiţă mai înaltă, tot cu diametrul de 26 cm ca şi forma de tort, dar forma detaşabilă e cât jumătate de tort. :) Pun în cratiţa bine uscată folie alimentară, jumătate de blat pe care-l însiropez bine cu sirop de compot de piersici, pun crema de mascarpone cu piersici, un rând de pişcoturi înmuiate în cafea (la mine a fost cu pauze că am mai avut doar câteva pişcoturi), peste pişcoturi torn crema cu biscuiţii Oreo şi cealaltă jumătate de blat pe care am însiropat-o cu lapte cu cafea. Altă dată am preparat ciocolată caldă cu lapte pe care am răcit-o şi apoi am însiropat blatul sau cu sirop caramel, cu sirop de vanilie...fiecare după cum preferă. 

Pun folia alimentară peste blatul de sus şi dau la frigider până a doua zi.

Tot timpul, partea de sus va fi partea de jos a tortului pentru a glazura uşor un blat drept. Dacă tai capul, rămâne blat şi glazura nu rămâne deasupra ci va însiropa blatul.

Glazură oglindă: 50g cacao neagră, 150 g zahăr, 100 ml frişcă lichidă, 100 ml apă, 6 g gelatină. 

Punem gelatina la hidratat cu 3 linguri de apă rece. Amestecăm zahărul cu cacaua, adăugăm frişca, amestecăm, adăugăm şi apa rece, omogenizăm şi punem la fiert la foc mic. Amestecăm şi o fierbem câteva minute de când începe să clocotească. Pun cratiţa într-un vas cu apă rece şi aduc crema undeva la 50-60 de grade. Înmoi gelatina într-un vas cu apă fierbinte, o adaug la glazură şi amestec bine. Strecor glazura într-un ibric pentru a-l manevra uşor şi pentru a elimina eventualele cocoloaşe de cacao şi pun ibricul în frigider, amestecând din când în când. Pun tortul pe un grătar, aşezat deasupra unei tăvi şi torn glazura cu grijă din centru spre margini ca într-o spirală. 

Dacă vreţi să glazuraţi frumos un tort cu diametrul de 26 cm şi o înălţime de 11-12 cm cât au ale mele, aveţi nevoie de o porţie şi jumătate de glazură. Ea curge de pe tort, dar o recuperaţi din tava în care puneţi grătarul, o strecuraţi din nou pentru a elimina eventualele firimitur şi puneţi doar pe margini.

La tortul pentru noi am ornat pe margine cu frişcă că-mi mai rămăsese 150 ml la care am adăugat şi 2 linguri de smântână când era aproape gata ca să nu se usuce pe tort. 

Acesta este la fel, dar are la mijloc format un blat din pişcoturi.

Acesta are la mijloc blat de cacao, cremă simplă de mascarpone  şi cremă de mascarpone cu Oreo. 2 porţii de cremă cu câte 250 ml frişcă fiecare.

 Acesta are doar cremă de mascarpone simplă blat format din pişcoturi însiroparte cu cafea şi cremă de ciocolată ca la Amandină.

Pandişpan cu prune

Nu ştiu cum se face, dar zilele astea tot peste prăjituri cu prune am dat pe Facebook, aşa că azi, din lipsă de ocupaţie, am încropit rapid un pandişpan cu prune.
Ingrediente: 4 ouă, 6 lg zahăr, 8 lg făină, 1/2 linguriţă praf de copt, 1 iaurt simplu de 140g (eu am avut Zuzu), coaja de la o lămâie mică (bine spălată şi doar partea galbenă), 1 fiolă esenşă de vanilie de la Dr. Oetker, un vârf de cuţit sare, praf de copt, 3 lg ulei, prune... să fi fost vreo 15, puţin pesmet. Toate pentru o tavă mică de  20/30 cm.
Mod de preparare: Albuşurile se bat bine, bine cu praful de sare şi apoi se adaugă treptat zahărul şi se mixează până obţinem o spumă lucioasă şi tare. Gălbenuşurile, iaurtul, uleiul, esenţa de vanilie (de aveam păstaie îi foloseam seminţele), se amestecă cu mixerul la viteză mică. Această compoziţie se toarnă peste albuşuri. Eu folosesc mixerul, tot la viteză mică până se omogenizează. Făina cernută şi amestecată în prealabil cu praful de copt, o pun peste compoziţie, tot cernută. (Am o sită/strecuretoare de ceai mai mare şi pe asta o folosesc la cernut făina că e uşor de luat din vas şi o cern direct. )
Compoziţia se toarnă în tava tapetată cu hârtie de copt. Peste compoziţie, se aşează jumătîţi de prune cu partea interioară în jos. Prunele le-am pregătit înainte de toate şi peste ele  am presărat puţin pesmet (peste partea interioară a prunei).
Se coace în cuptorul preîncălzit, aproximativ 20-25 minute, depinde de aragazul fiecărei persoane.

Singer Supera 5523

De ziua mea am, mi-am ales singură cadoul, soţul fiind doar cu partea financiară. 

Cum vechea mea maşină de cusut, un Singer Mademoiselle care a fost tot cadou de la soţul meu, de Moş Nicole în 2007 sau 2008, am stricat-o, a reparat-o Petru, dar nu mai mergea ca înainte şi aveam nevoie de una nouă. Ultima oară a dat semne că nu mai duce, sărea paşi, mai încâlcea aţa la zig-zag şi  ultima oară coseam doar betelia unor blugi subţiri şi elastici şi mi-a făcut o mulţime de nervi. 

Când mi-a adus-o pe Mademoiselle, a intrat într-un magazin şi a luat-o. Între timp eu am învăţat multe, am citit şi mai mlte şi alegerea a fost mult mai dificilă. Am primit un buget aroximativ care putea fi mărit, dar cu simţ :), aşa că  am început să citesc diverse păreri, să recitesc postări de pe lucrudemana, am vorbit cu Petru, am studiat  descrierea de la câteva Singer care erau la un buget rezonabil, am studiat şi am cerut păreri despre Elna 340 şi 320, chiar aş fi ales altă marcă. Petru mi-a recomandat Juki, dar cam scumpă pentru ce fac eu, soţul zicea că el s-a uitat la ce spun cunoscătorii despre Singer Supera... nu ştiam dacă să aleg una cu multe cusături ornamentale sau una cu mai puţine cusături, dar robustă. Adevărul cred că era altul: îmi era greu să mă despart de Mademoiselle la care am cusut orice tip de material: lycra, stofă, blug, piele, tricotaje, ba am făcut şi un fel de broderie... Diana avea mereu rochiţe unicat, compleuri, la serbări nu mai spun...a fost diferite personaje. Am câştigat şi două concursuri cu draga mea Mademoiselle, dar am blocat-o într-un fermoar şi ca s-o deblochez am dat volantul peste cap. 

Ideea era să pot coase şi blug, dar şi in sau voal, motorul şă fie bun, peste 80W, nr. împunsăturilor/minut să fie măricel. Cusături decorative prea multe nu-mi erau necesare că nu mai am copil mic căreia să-i fac fustiţe de poplin sau in cu tot felul de cusături. Am studiat şi am comandat Singer Supera 5523 care pe Singer Ro era şi la reducere atunci.

Cealaltă cântărea 7kg şi are mult metal în interior, plastic doar nişte roţiţe. Aceasta are 8 kg e şi o idee mai măricică, clar nu poate avea mult plastic aşa cum spun multe croitorese despre maşinile casnice şi care recomandă doar maşini industiale. Încă nu i-am deschis carcasa că nu a fost necesar şi cât e în garanţie nici nu o desfac eu. Maşinile industriale sunt potrivite croitoreselor, persoanelor care-şi câştigă existenţa din cusut, unei persoane ca mine, pentru care croitoria e doar hobby şi plăcerea de-a face rochii, fuste sau diverse obiecte vestimentare ca să nu am "uniformă" şi să le obţin cu costuri mici este perfectă o maşină de cusut casnică, iar Singer Supera 5523 e o alegere excelentă.

Atunci când am luat-o i-am spus/promis  Simonei că voi scrie impresii când o pun mai mult la treabă şi voi scoate în evidenţă plusurile şi minusurile pe care le are. 

În primă fază, când am achiziţionat-o,  doar am testat-o pe diverse materiale, m-am uitat cum sunt cusăturile decorative, îmi place cusătura fagurele şi cea cu cruciuliţe, e minunată funcţia de coasere a unui tiv rezistent, între timp am testat şi butoniera într-un singur pas, dar aici încă  vreau să mai teste în funcţie de dimensiunea paşilor, tipul aţei şi al materialului şi am făcut mici reparaţii. 

Înainte de vacanţă am cusut două rochii una din tricot de bumbac uşor elastic şi am folosit mult liniara şi una din jerse cu aplicaţii de catifea. Acesteia i-am ataşat cu uşurinţă femoar ascuns cu picioruşul pentru fermoare normale că doar tot aşa coseam şi cu Mademoiselle. :) 

Ieri şi azi am cusut diverse materiale. Am  scurtat o geacă de blugi căreia i-a ataşat apoi bentiţa fără probleme, am făcut o pereche de pantaloni şi o pijama dintr-un bumbac cu elasticitate mare, o fustă în linie A tot din tricot de bumbac căreia i-am ataşat elastic lat, am modificat o ie din  pânză  subţire, o fustă din blug subţire şi am scurtat tricouri folosind şi acul dublu.

Dacă e să scot în evidenţă plusurile şi minusurile aş spune următoarele:

Plusuri:

+ coase cu uşurinţă orice tip de material, doar acele să fie potrivite (pentru jerse, strech, blug, universale)

+ nu troncăne, când coşi materiale tari, groase, în multe straturi cum e blugul;

+ folosirea cu uşurinţă a cusăturilor de diferite tipuri, întărirea cusăturii la final, tăierea firului;

+ reglarea lăţimii cusăturii;

+ reglarea acului în cele trei poziţii după necesităţi este minunată;

+ braţul detaşabil cu uşurinţă, rămâne mult mai îngust suprafaţa fixă decât atunci când scoţi doar sertăraşul;

+ acul dublu (4mm) a cusut perfect orice material. Dacă la cealaltă mai sărea câte un pas când materialul era prea subţire sau prea elastic, la asta a cusut perfect orice;
+ faţă de o industrială este uşor de depozitat. Nici nu aş avea loc pentru una cu masă de lucru, dar asta o ţin frumos într-un dulap şi când am nevoie o pun pe masa din bucătărie care devine mini atelierul meu când am de cusut. :) 

Minusuri:

- sistemul de introducere a aţei în ac; 

L-am folosit de vreo 3-4 ori şi de atunci n-a mai mers. Am avut un fir puţin mai gros şi mai scămoşat şi s-a rupt firul, probabil s-a deplasat cârligul acela minuscul şi nu mai agaţă aţa. Am crezut că o fi acul de vină, aşa că am pus un ac Singer, dar tot aşa...Chiar începuse să-mi placă acest sistem.

- un alt minus ar fi că am luat un set de ace de blugi Schmetz de 110 şi nu le pot folosi, nu intră deloc în locul acela chiar dacă am desfăcut şurubul maxim. Aşa că am cusut cu un Singer 100 care-l am de pe vremuri îndepăratete, venit în cutie cu cealată maşină. Schmetz jersey sau stretch se potrivesc. Se potrivesc perfect şi Milward. Am intrat pe site-ul Singer şi am văzut că cel mai gros ac ce-l au este de 100. Le voi face cuiva cadou pe cele de 110.

În viitor voi achiziţiona vreo 2-3  picioruşe pentru tiv întors sau cel invizibil (mă gândesc care-mi este mai util), unul cu care să cos cu ac dublu diverse cusături nu doar cea dreaptă, unul pentru fermoar ascuns ca să-mi uşurez munca şi mai vedem. :)

Din ce-am văzut pe youtube, maşina asta face mai multe, dar unele nu-mi sunt utile. 

Sunt mulţumită de alegerea făcută!

Ca să nu fe doar vorbe, voi reveni zilele următoare cu ce-am cusut.

Role şi muzică - La mulţi ani, Gabi!

Nu am reuşit s-o fac pe Luna din SoyLuna, dar m-am străduit şi sper să fi fost mulţumită Gabriela.
Interior: blaturi cacao neagră însiropate, cremă de mascarpone şi la mijloc pişcoturi înmuiate în cafea să semene cu Tiramisu, unul dintre deserturile preferate ale Gabrielei. (4.400kg)